Oamenii sunt încă frumoși

E titlul unei piese cântate de Subcarpați, nu vreau să-l fur, dar n-am găsit altul mai potrivit, așa că-l împrumut cum împrumută televiziunile românești formate din afară.

Dacă până acum am scris pe blog despre tot felul de mizerii, cum ar fi meniscuri românești plimbate prin Turcia sau ziduri cenzurate de biserică, de data aceasta voi vorbi fix despre oameni frumoși.

Mi s-a întâmplat ieri să aflu că astfel de specimene încă există printre noi.

Am avut un show de stand-up comedy la Urziceni. Cum mijloacele de transport în comun nu-ți oferă nicio șansă să pleci din Urziceni către îndepărtatul București (aflat tocmai la 60 de km) după ora 22:00 când ți se termină ție show-ul de stand-up, cum eu sunt sărac fără mașină și cum nu-mi doream din tot sufletul să-mi petrec noaptea în unicul hotel din urbea ialomițeană, am apelat la clasicul strigăt de disperare pe Facebook: „E cineva care azi, după ora 22:00, trece prin Urziceni cu destinația București și-ar putea lua un comediant amărat la ocazie?”

Am primit trei like-uri la acest post, după care am pornit la drum cu un microbuz plin ochi, 10 oameni în picioare pe culoar și ușa deschisă tot drumul, de la București până la Urziceni. Mă simțeam ca în India și mă așteptam ca la una din zecile de opriri să urce câțiva oameni și pe microbuz.

Am ajuns cu bine, n-a căzut nimeni din mașină. La pub, mi-am verificat Facebookul. A dat roade statusul, am găsit un mesaj privat de la un tip pe nume Cosmin (ce nume frumos!), pe care îl aveam în listă, dar nu ne cunoșteam personal.

El: Salut! Ai rezolvat problema cu ajunsul în București?

Eu : Salut, nu.

El : Te pot ajuta eu, dacă dorești. Îți las numărul meu de telefon și mă suni când poți, să discutăm ce și cum.

L-am sunat imediat, mi-a zis c-ar ajunge în Urziceni pe la zece jumate. Numai bine, termin show-ul pe la zece, mai beau o bere și-l aștept. Deși i-am zis că pot să-l aștept unde vrea el în Urziceni, a insistat să-i dau adresa pub-ului. OK, str. Muncii nr 5, Cerveza Pub. I-am mulțumit, mi-a urat baftă la show, eu i-am urat drum bun în continuare. Nu l-am întrebat de unde vine, că nu era treaba mea. Omul era pe drumuri și voia s-ajute un comediant amărât.

Începe actul artistic. Aveam emoții înainte, că na’, în Urziceni o să fie public nașpa. Nu, nu, mare greșeală să mergi cu prejudecăți de-astea tâmpite în orașe mai mici, unde se face stand-up mai rar. Show-ul merge foarte bine, public tânăr și receptiv, o surpriză foarte frumoasă!

Ca toate spectacolele, la un moment dat, se termină. Cer o bere, apoi îl sun pe Cosmin, cum ne-a fost înțelegerea.

E pe drum, o să ma întârzie, crede că ajunge pe la 11 fără ceva. Nicio problemă, nu mă grăbesc. Apoi comit indiscreția de a-l întreba dincotro vine.

« Sincer… Acum sunt la ieșirea din București…»

Mărturisesc că pentru o secundă mi-a trecut prin cap c-ar putea fi un psihopat care vrea să mă violeze, să mă jefuiască sau ambele, apoi m-am gândit că șansele de a ajunge într-un sac pe un câmp din județul Ialomița sunt egale cu cele de-a dormi întreg în brațele iubitei mele în București, așa că m-am bucurat. L-am întrebat dacă e sigur că nu e prea mare deranjul, mi-a zis că oricum n-a văzut niciodată Urziceniul și c-avea chef de-o plimbare și să ajute un comediant amărât, așa că i-am mulțumit. Am așteptat bând bere în compania celor mai de treabă patroni de bar din Urziceni și poate chiar din țară și a unor puștani rockeri și simpatici cărora le-a plăcut show-ul.

A ajuns Cosmin pe la 23 și ceva, împreună cu iubita lui, Diana, și amicul lor, Mihai. Ne-am mai întins la câte două beri (mai puțin Diana, șoferița), ne-am împrietenit cu un alt cuplu care a fost la spectacol, am vorbit despre stand-up, improvizație, rock, asigurări, medicină și altele, apoi am pornit frumos spre București. Tot nu-mi venea să cred că există astfel de oameni. Mă așteptam să apară Andreea Marin din torpedoul Volkswagen-ului Golf și să-mi spună că e o surpriză pusă la cale de idealiștii unei lumi mai bune.

Pe drum veni vorba de Subcarpați. Aveam la mine un stick cu o piesă pe care voiam să le-o dedic live. Cum în casetofonul lor nu putea fi introdus stick-ul meu, nu le-am spus despre ce piesă e vorba și le-o transmit acum pe cale virtuală, că doar așa ne-am cunoscut și împrietenit în realitate.

Mulțumesc, Cosmin, Diana & Mihai!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s